The Buried Giant (Kazuo Ishiguro, Faber & Faber 2015)

Dezamăgirea zilei e ultimul roman al lui Kazuo Ishiguro (autorul Remains of the Day - dacă n-ați citit cartea, sigur ați văzut filmul în care valetul Anthony Hopkins și camerista Emma Thompson își ne-trăiau povestea de dragoste).

The Buried Giant (Uriașul Îngropat) e un roman foarte politicos. Și al dracului de plicticos. Și cam abscons, și cu siguranță fără nici o legătură cu celelalte cărți ale englezului cu nume de japonez. Și, ca să fie clar de la început, NU E FANTASY. Chiar dacă apar tot soiul de creaturi fantastice prin el.

(va urma. mă duc să mă cocoț în copaci împreună cu restul găștii vesele de la birou)
(m-am întors. întreg.)

Cartea lui Ishiguro e o fabulă despre memorie și utilitatea ei. Despre război și despre dragoste.
E corect să uiți răul pe care l-ai făcut / care ți-a fost făcut, dacă asta îți ușurează viața? Ce preț esți dispus să plătești pentru o viață liniștită? Merită să nu-ți trădezi principiile, chiar dacă asta duce la moarte? (a ta și / sau a unui întreg popor)

Temele astea, oricât de complexe și interesante ar fi, nu pot susține singure un text de o asemenea întindere. Și aici e problema majoră a cărții - se întămplă foarte puține lucruri. Doi bătrâni pleacă din satul lor (un mușuroi într-un deal, rudă săracă a Hobbiton-ului) în căutarea fiului lor stabilit într-un sat vecin. Doar că nu mai știu unde e satul respectiv, de ce a plecat băiatul de acasă, și nici măcar cum arată odrasla. Ceața memoriei acoperă toți locuitorii și rezolvă situații conflictuale altfel disruptive, păstrând liniștea intr-un regat (Anglia de după moartea regelui Arthur) încă împărțit între invadați și invadatori.

Cum spuneam, chiar dacă recuzita fantasy există (apar căpcăuni, spiriduși, un soi de știma apelor, o vrăjitoare bătrână și un cavaler neînfricat, ba chiar și un dragon) personajele nu sunt altceva decât personificări ale unor concepte. Abordarea abstractă se vede perfect în stilul folosit, pretențios și poeticș textul curge mult prea molcom, politețea de care vorbeam la început se aplică la absolut toate dialogurile și are adesea efecte hilare. De exemplu, înainte de o înfruntare pe viață și pe moarte, un cavaler îi cere celuilalt, într-un discurs de jumătate de pagină, să fie de acord să înceapă duelul având amândoi sabia scoasă din teacă...

VERDICT

Nu voi reciti cartea asta niciodată. Aș vrea însă să citesc și alte păreri despre ea - poate că nu sunt suficient de bun ca să văd tot ce e de văzut aici.

"Master Edwin! We both beg this of you. In the days to come, remember us. Remember us and this friendship when you were still a boy."

As he heard this, something else came back to Edwin: a promise made to the warrior, a duty to hate all Britons. But surely Wistan has not meant to include this gentle couple. And now here was master Axl, raising a hand uncertainly into the air. Was it an farewell or an attempt to detain him?